vineriță - explicat in DEX

vineriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.

vineriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vineríță s. f., g.-d. art. vineríței; pl. vineríțe

vineriță (Dicționaru limbii românești, 1939)
vineríță f., pl. e (d. Vinerĭ ?) Unde ? Tămîiță.

vineriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vineriță f. Bot. tămâiță.

vineriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se folosește ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). — Vineri + suf. -iță.