vindictă - explicat in DEX

vindictă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINDÍCTĂ, vindicte, s. f. (Livr.) Urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime. – Din fr. vindicte, lat. vindicta.

vindictă (Dicționar de neologisme, 1986)
VINDÍCTĂ s.f. (Liv.) Urmărire, răzbunare a unei crime. [< fr. vindicte, lat. vindicta].

vindictă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VINDÍCTĂ s. f. vendetă. (< fr. vindicte, lat. vindicta)

vindictă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vindíctă (înv.) s. f., g.-d. art. vindíctei; pl. vindícte

vindictă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINDÍCTĂ, vindicte, s. f. (Livr.) Urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime. — Din fr. vindicte, lat. vindicta.