vindecuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) VINDECÚȚĂ,vindecuțe, s. f. (Bot.) Usturoiță. – Din vindeca + suf. -uță.
vindecuță(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) vindecuță f. Bot. usturoiță.