vilaiet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VILAIÉT, vilaiete, s. n. Diviziune administrativ-teritorială din Imperiul Otoman, condusă de un valiu. [
Pr.:
-la-iet] – Din
fr. vilayet.vilaiet (Marele dicționar de neologisme, 2000)VILAIÉT s. n. diviziune administrativ-teritorială din țările musulmane. (< fr.
vilayet)
vilaiet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vilaiét (-turi), s. n. – Provincie a Imperiului turc.
Tc. (
arab.)
eyalet, prin intermediul
fr. vilayet.vilaiet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vilaiét s. n.,
pl. vilaiétevilaĭet (Dicționaru limbii românești, 1939)vilaĭét n., pl.
e (V.
olat 2). Provincie a Turciiĭ (eĭalet):
vilaĭetu Tripolis a fost al Turciiĭ pînă la 1912, cînd l-a cucerit Italia.vilaiet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vilaiet n. numele marilor provincii ale imperiului otoman.
vilaiet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VILAIÉT, vilaiete, s. n. Diviziune administrativ-teritorială din Imperiul Otoman, condusă de un valiu. [
Pr.: -
la-iet] — Din
fr. vilayet.