vigan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)VIGÁN1, VIGÁNĂ, vigáni, vigáne, adj. (
Trans.) Bine dispus, vesel. (din magh.
vígan = vesel (
adv.) <
víg = vesel (
adj.) <
vidám = vesel (
adj.) < ?) [et. și
MÉSZ]
vigan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)VIGÁN2, vigáne, s. n. (
Trans.) Costum de damă. (din magh.
viganó <
S. Vigano (
n. pr.) = numele unei dansatoare din Viena) [et. și
MÉSZ]
vigan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vigán adj. – Vesel, bine dispus.
Mag. vigan (Tiktin; Drăganu,
Dacor., IX, 200; Gáldi,
Dict., 169). În
Trans. –
Der. vigăni, vb. refl. (a se bucura, a se înveseli), din
mag. vigni; vigănie, s. f. (veselie, bucurie).
vigan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vigán (-ne), s. n. – Rochie de damă. –
Var. vigănvu. Mag. viganó (Mîndrescu 118; Tiktin). În
Trans.vigan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VIGÁN, vigane, s. n. (
Reg.) Rochie orășenească. –
Magh. viganó.