vig - explicat in DEX

vig (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.

vig (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vig (-guri), s. n. – Val de țesătură rulată. – Var. Mold. gig. Mag. vég (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans. și Olt.

vig (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vig (pop.) s. n., pl. víguri

vig (Dicționaru limbii românești, 1939)
vig n., pl. urĭ (ung. vég). Trans. Mold. Val (vălătuc, trîmbă) de postav: stofele se desfăceaŭ în bucățĭ saŭ „vigurĭ”; numele de „vig” ține pînă pe la 1650 măcar (Ĭorga, Negoț. 230). – În nord, pop. gig: la Humuleștĭ se fac multe gigurĭ de sumane (Cr.). V. chermea.

vig (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vig n. Tr. val de pânză. [V. gig].

vig (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) — Din magh. veg.