vigilent - explicat in DEX

vigilent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.

vigilent (Dicționar de neologisme, 1986)
VIGILÉNT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenție, cu grijă și cu perspicacitate; care manifestă vigilență. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].

vigilent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIGILÉNT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilență; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)

vigilent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vigilént adj. m., pl. vigilénți; f. vigiléntă, pl. vigilénte

vigilent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. — După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.