vifel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)VÍFEL, vífeli, s. m. (
Trans.) Vornic (
3), vornicel (
3). (din magh.
vőfél(y) = vornic (
3) <
vő [= ginere] +
fél [= tovarăș]) [et. și
MÉSZ]
vifel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vífel (-li), s. m. – Prieten care însoțește mirele la nunțile populare.
Mag. vöfél(y) (Tiktin). În
Trans. –
Der. vifeliță, s. f. (prietenă care însoțește mireasa).
vifel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VÍFEL, vifeli, s. m. (
Reg.) Vornicel, vătăjel. –
Magh. vöfél.