viezure (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)viézure (-ri), s. m. – Bursuc (Meles taxus). –
Var. (v)iezur(e), (v)iezură, Trans. (v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare legat de
sl. jazvrŭ „de arici” (Cihac, II, 455),
cf. sb. javazac „viezure”.
V este greu de explicat, dar.
cf. (v)iroagă, viclean. Der. de la un dacic *
viedula (Hasdeu,
Col. lui Traian, 1877, 579) sau din
alb. vjedhuljë (Tiktin; Rosetti, II, 124;
cf. Philippide, II, 741) nu par convingătoare.
Alb. este neîndoielnic același cuvînt, dar apare mai sigură
der. sa din
rom. –
Der. vizuină (
var. viezuină, ghizuină, iezuină, vizunie, ghizunie, Banat
viezurină, viezurime),
s. f. (ascunzătoare, adăpost), din
sb. jazvina „vizuină de bursuc” (Cihac, II, 455; Conev 39) contaminat cu
viezure; vizuini, vb. refl. (Banat, a se refugia în vizuină).