viezurină(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VIEZURÍNĂ,viezurine, s. f. (Reg.) Vizuină. – Viezure + suf. -ină.
viezurină(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) viezurínă (reg.) (vie-) s. f., g.-d. art. viezurínei; pl. viezuríne
viezurină(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VIEZURÍNĂ,viezurine, s. f. (Reg.) Vizuină. — Viezure + suf. -ină.