viereasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIEREÁSĂ, vierese, s. f. Soția vierului
1; îngrijitoare, paznică de vie. [
Pr.:
vi-e-] –
Vier1 + suf. -easă.viereasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viereásă (vi-e-) s. f.,
g.-d. art. vierései; pl. vieréseviereasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIEREÁSĂ, vierese, s. f. Soția vierului
1; îngrijitoare, paznică de vie [
Pr.:
vi-e-] —
Vier1 +
suf. -
easă.