vier - explicat in DEX

vier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIÉR², vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Din lat. verres.

vier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIÉR¹, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Îngrijitor, păzitor de vie. [Pr.: -vi-er] – Vie + suf. -ar.

vier (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
viér (-ri), s. m. – Porc necastrat, mistreț mascul. Lat. verrēs (Lambrior 93; Pușcariu 1880; REW 9239), cf. it. verro, prov., cat. verre, fr. ver.

vier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viér¹ (îngrijitor de vie) (rar) s. m., pl. viéri

vier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vier² (porc) s. m., pl. vieri

vier (Dicționaru limbii românești, 1939)
viér m. (d. vie saŭ lat. vinearius). Îngrijitor de vie. – Fem. -eásă și -íță, pl. ese, ițe.

vier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vier m. cel ce cultivă sau păzește via. [Lat. VINEARIUS].

vier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vier m. porc scopit. [Lat. VERRES].

vier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIÉR¹, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ îngrijitor, păzitor de vie. — Vie + suf. -ar.

vier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIÉR², vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. — Lat. verres.