vierit - explicat in DEX

vierit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIERÍT s. n. (Rar) Ocupația vierului¹; viticultură. [Pr.: vi-e-] – Vier¹ + suf. -it.

vierit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vierít (rar) (vi-e-) s. n.

vierit (Dicționaru limbii românești, 1939)
vierít n., pl. urĭ. Vĭața de vier: a trăi cu vieritu, din vierit.

vierit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIERÍT s. n. (Rar) Ocupația vierului¹; viticultură. [Pr.: vi-e-] — Vier¹ + suf. -it.