veziculă - explicat in DEX

veziculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VEZÍCULĂ, vezicule, s. f. Formație anatomică în formă de pungă membranoasă, care îndeplinește diferite funcții organice. ◊ Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei¹ situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist. – Din fr. vésicule, lat. vesicula.

veziculă (Dicționar de neologisme, 1986)
VEZÍCULĂ s.f. (Med.) 1. Vezică mică. 2. Nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care se ivesc pe piele și pe mucoase în diferite boli. ◊ Veziculă biliară v. biliar. [< fr. vésicule, cf. lat. vesicula].

veziculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VEZÍCULĂ s. f. 1. vezică de dimensiuni mici. 2. nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care se ivesc pe piele și pe mucoase în diferite boli. ♦ ĕ seminale = glande perechi anexe ale aparatului genital bărbătesc, înapoia vezicii. (< fr. vésicule, lat. vesicula)

veziculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vezículă s. f., g.-d. art. vezículei; pl. vezícule

veziculă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vezículă f., pl. e (fr. vésicule, d. lat. vésicula, dim. d. vesica, beșică). Beșicuță. V. oŭ s. n.

veziculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VEZICÚLĂ, vezicule, s. f. Formațiune anatomică în formă de pungă membranoasă, care îndeplinește diferite funcții organice. ◊ Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei¹ situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist. — Din fr. vésicule, lat. vesicula.