vezicator - explicat in DEX

vezicator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj. Vezicant. – Din fr. vésicatoire.

vezicator (Dicționar de neologisme, 1986)
VEZICATÓR s.n. Medicament extern care provoacă vezicule pe piele. [< fr. vésicatoire].

vezicator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VEZICATÓR, -OÁRE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire)

vezicator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vezicatór¹ adj. m., pl. vezicatóri; f. sg. și pl. vezi­ca­toáre

vezicator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vezicatór² s. n., pl. vezicatoáre

vezicator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce vezicule pe piele; vezicant. — Din fr. vésicatoire.