vezicular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEZICULÁR, -Ă, veziculari, -e, adj. În formă de veziculă. – Din
fr. vésiculaire.vezicular (Dicționar de neologisme, 1986)VEZICULÁR, -Ă adj. În formă de veziculă. ♦ Care constituie o veziculă, care prezintă vezicule; veziculos. [Cf. fr.
vésiculaire].
vezicular (Marele dicționar de neologisme, 2000)VEZICULÁR, -Ă adj. în formă de veziculă. ◊ care prezintă vezicule; veziculos. (< fr.
vésiculaire)
vezicular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)veziculár adj. m.,
pl. veziculári; f. veziculáră, pl. veziculárevezicular (Dicționaru limbii românești, 1939)*veziculár, -ă adj. (d.
veziculă). În formă de veziculă. Care are vezicule:
țesătură veziculară (în trup), enfizemă veziculară.vezicular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VEZICULÁR, -Ă, veziculari, -e, adj. În formă de veziculă. — Din
fr. vésiculaire.