vezicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEZICÁȚIE, vezicații, s. f. Acțiunea unui vezicant. – Din
fr. vésication.vezicație (Dicționar de neologisme, 1986)VEZICÁȚIE s.f. (Med.) Formare de bășici pe piele, ca urmare a acțiunii unui
vezicant. [Gen.
-iei, var.
vezicațiúne s.f. / < fr.
vésication].
vezicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)VEZICÁȚIE s. f. efectul produs de un medicament vezicant. (< fr.
vésication)
vezicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vezicáție (-ți-e) s. f.,
art. vezicáția (-ți-a), g.-d. art. vezicáției; pl. vezicáții, art. vezicáțiile (-ți-i-)vezicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VEZICÁȚIE, vezicații, s. f. Acțiunea unui vezicant. — Din
fr. vésication.