vexil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEXÍL, vexile, s. n. (
Bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. – Din
fr. vexille.vexil (Dicționar de neologisme, 1986)VEXÍL1 s.n.
1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană.
2. Trupă orânduită într-un anumit corp.
3. Steag al unei nave, pavilion. // (Și în forma
vexili-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „steag”, „stindard”. [< lat.
vexillum, cf. fr.
vexille].
vexil (Dicționar de neologisme, 1986)VEXÍL2 s.n. Petală superioară a florilor leguminoaselor, care formează stegulețul. V.
stindard (
3) [în DN]. [< fr.
vexille].
vexil (Marele dicționar de neologisme, 2000)VEXÍL1 s. n. 1. însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. trupă orânduită într-un anumit corp. 3. steag al unei nave, pavilion. (< lat.
vexillum, fr.
vexille)
vexil (Marele dicționar de neologisme, 2000)VEXÍL2 s. n. 1. petală superioară a florilor leguminoaselor care formează stegulețul. 2. ansamblul barbelor de aceeași parte a rahisului unei pene de pasăre. (< fr.
vexille)
vexil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!vexíl s. n.,
pl. vexíle/vexílurivexil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VEXÍL, vexile, s. n. (
Bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. [
Pl. și:
vexiluri] — Din
fr. vexille.