veveriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește pe arbori
(Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din
sl. vĕverica.veveriță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)véveriță (-țe), s. f. – Mic mamifer rozător care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). –
Mr. virviriță, megl. ververiță. Sl. vĕverica (Cihac, II, 454; Conev 56),
cf. bg. ververica, sb. vjeverica, slov.
vèverica, rus. veverica, ngr. βερβερίτσα (Meyer,
Neugr. St., II, 18).
veveriță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)veveriță, veverițe s. f. prostituată.
veveriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)véveriță s. f.,
g.-d. art. véveriței; pl. véverițeveveriță (Dicționaru limbii românești, 1939)véveriță și
vérveriță f., pl.
e (vsl.
vĭeverica, sîrb. rus.
véverica, ngr.
vérveritsa, veveriță,
viverritsa, un fel de dihor, rudă cu lat.
viverra, un fel de dihor. V.
gărgăriță). Un mic animal rozător roșcat care trăĭește pin copacĭ și mănîncă nucĭ ș. a. (
sciúrus). Are o coadă foarte mare și stufoasă și e foarte sprinten.
veveriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)veveriță f. mic cuadruped din fam. rozătoarelor cu urechile lungi și coada păroasă; blana-i se întrebuințează (
Sciurus):
veverițele sunt stricăcioase pădurilor și se pot ușor domestici. [Slav; VĬEVERIȚA].
veveriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer rozător arboricol, de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă (
Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. — Din
sl. vĕverica.