vetust (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. (
Livr.) Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. – Din
fr. vétuste, lat. vetustus.vetust (Dicționar de neologisme, 1986)VETÚST, -Ă adj. (
Liv.) Vechi, învechit, care nu mai este actual; uzat. [Cf. fr.
vétuste, lat.
vetustus].
vetust (Marele dicționar de neologisme, 2000)VETÚST, -Ă adj. vechi; învechit, perimat, demodat. (< fr.
vétuste, lat.
vetustus)
vetust (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vetúst adj. m.,
pl. vetúști; f. vetústă, pl. vetústevetust (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. — Din
fr. vétuste, lat. vetustus.