vetustețe(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VETUSTÉȚE s. f. (Livr.) Vetustate. – Vetust + suf. -ețe (după fr. vétusté).
vetustețe(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VETUSTÉȚE s. f. (Livr.) Vetustate. — Vetust + suf. -ețe (după fr. vétusté).