vetriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VETRÍȚĂ,vetrițe, s. f. Vetrișoară. – Vatră + suf. -iță.
vetriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vetríță(ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetríței; pl. vetríțe
vetriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VETRÍȚĂ,vetrițe, s. f. Vetrișoară. — Vatră + suf. -iță.