vetrice - explicat in DEX

vetrice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VETRÍCE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. scr. vratič.

vetrice (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vetríce s. f. – 1. Iarba-raiului (Tanacetum vulgare). – 2. Insectă (Ephemera vulgata). – Var. vetrigă, vitriță. Lat. vitex, probabil prin intermediul unei forme vulgare *vitricem, ca în rezultatul it. vetrice, cf. REW 9389. După Tiktin, din sb. vratič, bg. vratiga, pol. wrotycz. – Der. vrătilică (var. vrotilică), s. f. (tilișcă, Circaea lutetiana), din bg. vrătliga, cf. Cihac, II, 466 și ventrilică.

vetrice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vetríce (ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetrícei; pl. vetríce

vetrice (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) vetríce f. (ca și vetrice 2, pin aluz. la învîrtire saŭ transformare). Dun. Un insect [!] aripat (palingénia) mare de 2-3 c.m. care apare pe la mijlocu luĭ Ĭuniŭ și-șĭ depune în apă ouăle fecundate, cu care, cînd ajung larve (pe la mijlocu luĭ Aŭgust) se hrănește cega. (Pescariĭ scot aceste larve cu ghinu și le pun în undiță). Se numește și vetrígă și rusálie, ĭar ca larvă răsură.

vetrice (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) vetríce f. (sîrb. vratič, bg. vratiga și vrŭtliga, vetrice. V. vrătilică). O plantă sălbatică din familia compuselor cu proprietățĭ amare și aromatice (tanacetum vulgare). – Și fereceá.

vetrice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vetrice f. pl. larve de insecte numite rusalii. [Origină necunoscută].

vetrice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vetrice f. plantă cu proprietăți amare și aromatice (Tanacetum). [Serb. VRATIČ].

vetrice (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VETRÍCE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. — Cf. sb. vratič.