veselie - explicat in DEX

veselie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VESELÍE, veselii, s. f. 1. Stare de bună dispoziție, de voioșie. ♦ Manifestare, comportare care reflectă această stare. 2. Petrecere veselă cu mâncare și cu băutură. – Din sl. veselije.

veselie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
veselíe s. f., art. veselía, g.-d. art. veselíei; (manifes­tări) pl. veselíi, art. veselíile

veselie (Dicționaru limbii românești, 1939)
veselíe f. (vsl. veseliĭe, bg. veselie, sîrb. veselĭe, rus. vesélie, vesélĭe). Mare bucurie: l-a apucat veselia cînd a aflat. Chef, petrecere veselă: acolo era mare veselie cu lăutarĭ.

veselie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
veselie f. dispozițiune de a rîde.

veselie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VESELÍE, (2) veselii, s. f. 1. Stare de bună dispoziție, de voioșie. 2. Manifestare, comportare care reflectă această stare. ♦ Petrecere veselă cu mâncare și cu băutură. — Din sl. veselije.