veselire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VESELÍRE,veseliri, s. f. (Pop.) Înveselire. – V. veseli.
veselire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) veselíre (pop.) s. f., g.-d. art. veselírii; pl. veselíri
veselire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VESELÍRE,veseliri, s. f. (Pop.) Înveselire. —- V. veseli.