vesel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie.
2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut.
3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din
sl. veselŭ.