veseli(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VESELÍ,veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel.
veseli(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) veselí(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veselésc, imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 să veseleáscă
veselì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) veselì v. a fi vesel.
veseli(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VESELÍ,veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. — Din vesel.