verticalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERTICALITÁTE s. f. Poziție verticală a ceva; însușirea de a fi vertical. – Din
fr. verticalité.verticalitate (Dicționar de neologisme, 1986)VERTICALITÁTE s.f. Starea a tot ce este vertical. [Cf. fr.
verticalité].
verticalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERTICALITÁTE s. f. 1. poziție verticală; însușirea de a fi vertical. 2. (fig.) intransigență. (< fr.
verticalité)
verticalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verticalitáte s. f.,
g.-d. art. verticalitắțiiverticalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERTICALITÁTE s. f. Poziție verticală a ceva; însușirea de a fi vertical. — Din
fr. verticalité.