vertebră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării. – din
fr. vertèbre, lat. vertebra.vertebră (Dicționar de neologisme, 1986)VERTÉBRĂ s.f. Fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală, în canalul căreia se află măduva spinării. // În forma
vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „care are vertebre”; „(referitor la) șira spinării”, „coloana vertebrală”, „vertebrat”. [< fr.
vertèbre, cf. it., lat.
vertebra <
vertere – a întoarce].
vertebră (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERTÉBRĂ s. f. fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală. (< fr.
vertèbre, lat.
vertebra)
vertebră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vertébră (-te-bră) s. f.,
g.-d. art. vertébrei; pl. vertébrevertebră (Dicționaru limbii românești, 1939)*vertébră f., pl.
e (lat.
vértebra și
-ébra; it.
vértebra, fr.
vertébre).
Anat. Fiecare din oasele inelare care formează șira spinăriĭ saŭ
coloana vertebrală, în care e conținută măduva spinăriĭ.
vertebră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vertebră f. fiecare din oscioarele ce compun șira spinării.
vertebră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării și anexele ei. — Din
fr. vertèbre, lat. vertebra.