versuitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VERSUITÓR,versuitori, s. m. (Înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] – Versui + suf. -tor.
versuitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) versuitór(-su-i-) s. m., pl. versuitóri
versuitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VERSUITÓR,versuitori, s. m. (înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] — Versui + suf. -tor.