versui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VERSUÍ,versuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A versifica (2). – Vers + suf. -ui.
versui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) versuí(a ~) (a versifica) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. versuiésc, imperf. 3 sg. versuiá; conj. prez. 3 să versuiáscă
versui(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VERSUÍ,versuiesc, vb. IV. Intranz. (înv.) A versifica (2). — Vers + suf. -ui.
versuì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) versuì v. a grăi: mâna în șale că punea și așa că-mi versuia POP. [V. viers].
versuì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) versuì v. a face versuri: în fruntea tuturora ce ’ntr’una versuesc AL.