verso (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉRSO s. n. Fața a doua a unei pagini de hârtie sau a unei pagini scrise sau tipărite; dosul paginii; contrapagină. – Din
fr. verso, lat. [folio]
verso.verso (Dicționar de neologisme, 1986)VÉRSO s.n. (op.
recto) Fața a doua a unei foi (scrise sau tipărite); contrapagină, dosul paginii. [< fr.
verso, cf. lat.
folio verso].
verso (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÉRSO s. n. fața a doua a unei foi (scrise sau tipărite); contrapagină. (< fr.
verso, lat.
/folio/ verso)
verso (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!vérso s. n.,
art. versoul; pl. vérsouri; abr. vșverso (Dicționaru limbii românești, 1939)*vérso n. fără pl. (lat.
verso, ablativu d.
versus, întors, îld.
verso folio, pe foaĭa întoarsă, pe dosu foiĭ). Dosu uneĭ foĭ, uneĭ medaliĭ. V.
recto.verso (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)verso n. dosul unei foi de hârtie, în opozițiune cu
recto.verso (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÉRSO, versouri, s. n. Fața a doua a unei pagini de hârtie sau a unei pagini scrise sau tipărite; dosul paginii; contrapagină. — Din
fr. verso, lat. [folio]
verso.