verstă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉRSTĂ, verste, s. f. Unitate de măsură pentru distanțe folosită în trecut (mai ales în Rusia), egală cu 1.067
m. – Din
rus. versta.verstă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vérstă (-te), s. f. – Măsură rusească de distanță, egală cu 1067 m.
Rus. verstá (
sec. XVII).
verstă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vérstă s. f.,
g.-d. art. vérstei; pl. vérsteverstă (Dicționaru limbii românești, 1939)*vérstă f., pl.
e (rus.
verstá. V.
vîrstă). O măsură itinerară în Rusia (1067 de metri).
verstă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)verstă f. măsură itinerară rusească în valoare de 1 km. și 75 m.
verstă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÉRSTĂ, verste, s. f. Unitate de măsură pentru distanțe folosită în trecut (mai ales în Rusia), egală cu 1,067 km. — Din
rus. versta.