versificație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; artă de a face versuri;
p. ext. poezie. – Din
fr. versification.versificație (Dicționar de neologisme, 1986)VERSIFICÁȚIE s.f. Arta de a scrie versuri. ♦ (
P. ext.) Poezie. [Gen.
-iei, var.
versificațiune s.f. / cf. fr.
versification].
versificație (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERSIFICÁȚIE s. f. arta de a scrie versuri. ◊ (p. ext.) poezie. (< fr.
versification)
versificație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)versificáție (-ți-e) s. f.,
art. versificáția (-ți-a), g.-d. art. versificáției; pl. versificáții, art. versificáțiile (-ți-i-)versificație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; arta de a face versuri;
p. ext. poezie. — Din
fr. versification.