verist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERÍST, -Ă, veriști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care aderă la verism, care susține verismul.
2. Adj. Care aparține verismului, privitor la verism. – Din
fr. vériste.verist (Dicționar de neologisme, 1986)VERÍST, -Ă adj. Referitor la verism, propriu verismului. //
s.m. și f. Adept al verismului. [Cf. it.
verista, fr.
vériste].
verist (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al verismului. (< it.
verista, fr.
vériste)
verist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)veríst adj. m.,
s. m.,
pl. veríști; adj. f.,
s. f. verístă, pl. verísteverist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERÍST, -Ă, veriști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care aderă la verism, care susține verismul.
2. Adj. Care aparține versimului, privitor la verism. — Din
fr. vériste.