verigaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VERIGÁȘ, -Ă, verigași, -e, s. m. și
f. (
Înv.) Codoș; mijlocitor. – Din
verigă +
suf. -aș.verigaș (Dicționaru limbii românești, 1939)verigáș m. (pin [!] ironie, d.
verigă, inel de logodnă).
Munt. Rar. Codoș.
verigaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)verigaș m. mijlocitor neonest. [Derivat din
verigă, inel de căsătorie].