verigar - explicat in DEX

verigar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar.

verigar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
verigár s. m., pl. verigári

verigar (Dicționaru limbii românești, 1939)
verigár m. (d. verigă, după forma fructelor luĭ. Tot așa germ. ring-ahorn și ung. gyürü-juhar). Pațachină, un copăcel. Gladiș.

verigar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
verigar m. Bot. Tr. gladiș (după frunzele-i ovale).

verigar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] — Verigă + suf. -ar.