verfafor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERFAFÓR, verfafoare, s. n. (
Mar.) Scondru scos în afara vergii cu ajutorul unor brățări. –
Et. nec.verfafor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERFAFÓR, verfafoare, s. n. (
Mar.) Scondru scos în afara vergii cu ajutorul unor brățări. —
Et. nec.