veresie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERESÍE s. f. (
Pop. și
fam.) Credit. ◊
Loc. adv. Pe veresie = fără a primi banii imediat;
p. ext. degeaba, gratis. – Din
tc. veresiye.veresie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)veresíe s. f. – Credit. –
Mr. virise, megl. virisiiă. Tc. veresi (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2161; Ronzevalle 171),
cf. ngr. βερεσέ,
alb. veresie, bg.,
sb. veresija.veresie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)veresíe (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. veresíi, art. veresíeiveresie (Dicționaru limbii românești, 1939)veresíe și (vechĭ)
-sé (turc.
veresiĭé, negoț pe credit; ngr.
veresé [adv.]; bg. sîrb.
veresija).
Fam. Pe veresie, pe datorie, pe credit:
a da pe veresie.veresie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)veresie f.
pop. credit:
mănâncă pe datorie, bea pe veresie. [Turc. VERESI, negoț pe credit].
veresie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERESÍE s. f. (
Pop. și
fam.) Credit, ◊
Loc. adv. Pe veresie = fără a primi banii imediat;
p. ext. degeaba, gratis. — Din
tc. veresiye.