vergea - explicat in DEX

vergea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VERGEÁ, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngusta și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).

vergea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vergeá (nuia, gratie) s. f., art. vergeáua, g.-d. art. vergélei; pl. vergéle, art. vergélele

vergea (Dicționaru limbii românești, 1939)
vergeá f., pl. ele (dim. d. vargă, vergĭ, saŭ lat. pop. virgella, cl. virgula, it. vergella. D. rom. vine ngr. vergiá. V. virgulă). Vărguță unsă cu cleĭ de prins păsările. Vargă mică. Varga puștiĭ (V. arbiŭ). Vargă de metal la o construcțiune, la o mașină, la un crivat: un pat de vergele. V. dreavă.

vergea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vergea f. 1. vargă mică; 2. vargă de încărcat o pușcă. [Lat. *VIRGELLA = VIRGULA].

vergea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VERGEÁ, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngustă și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. — Lat. *virgella (= virgula).