verbozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERBOZITÁTE s. f. (
Livr.) Vorbărie. – Din
fr. verbosité.verbozitate (Dicționar de neologisme, 1986)VERBOZITÁTE s.f. (Liv.) Limbuție, vorbă multă; sporovăială. [cf. fr.
verbosité, lat.
verbositas].
verbozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERBOZITÁTE s. f. abuz de cuvinte; vorbărie. (< fr.
verbosité)
verbozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verbozitáte (rar)
s. f.,
g.-d. art. verbozitắțiiverbozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERBOZITÁTE s. f. (Rar) Vorbărie. — Din
fr. verbosité.