verbină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERBÍNĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă
(Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din
lat. verbena.