verbiaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERBIÁJ s. n. (Franțuzism) Abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală. [
Pr.:
-bi-aj] – Din
fr. verbiage.verbiaj (Dicționar de neologisme, 1986)VERBIÁJ s.n. (
Franțuzism) Abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală, sporovăială. [Pron.
-bi-aj. / < fr.
verbiage].
verbiaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERBIÁJ s. n. abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală, sporovăială. (< fr.
verbiage)
verbiaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verbiáj (
livr.)
(-bi-aj) s. n.verbiaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERBIÁJ s. n. (
Livr.) Abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală. [
Pr.: -
bi-aj] — Din
fr. verbiage.