verbalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERBALÍSM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din
fr. verbalisme.verbalism (Dicționar de neologisme, 1986)VERBALÍSM s.m. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr.
verbalisme].
verbalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERBALÍSM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr.
verbalisme)
verbalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verbalísm s. n.verbalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERBALÍSM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. — Din
fr. verbalisme.