velniță - explicat in DEX

velniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÉLNIȚĂ, velnițe, s. f. (Reg.) Instalație rudimentară (la țară) pentru fabricarea rachiului, țuicii, spirtului; povarnă. – Din ucr. vynnyc'a.

velniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vélniță (-țe), s. f. – Alambic, distilator de alcool. Sl. vinĭnica „teasc” (Cihac, II, 542; Tiktin; Conev 63). În Mold. – Der. velnicer, s. m. (distilator producător de alcool).

velniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vélniță (reg.) s. f., g.-d. art. vélniței; pl. vélnițe

velniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
vélniță f., pl. e (din maĭ vechĭu víniță, vsl. vinĭnica, rus. vínnica, rut. vinnicĕa, pivniță de vin, fabrică de rachiŭ, vinnik, rachier, vinó, vin). Mold. Povarnă. V. pivniță.

velniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
velniță f. Mold. povarnă: de când s’au înmulțit velnițele AL. [Rut. VINNIȚĬA (lit. pivniță)].

velniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÉLNIȚĂ, velnițe, s. f. (Reg.) Instalație rudimentară (la țară) pentru fabricarea rachiului, țuicii, spirtului; povarnă. — Din ucr. vynnyc’a.