velnicer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VELNICÉR, velniceri, s. m. (
Reg.) Proprietar al unei velnițe; persoană care lucrează la o velniță; povarnagiu. –
Velniță +
suf. -ar.velnicer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)velnicér (
înv.,
reg.)
s. m.,
pl. velnicérivelnicer (Dicționaru limbii românești, 1939)velnicér m. (var. din
vinicer).
Mold. Velnițar.
velnicer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VELNICÉR, velniceri, s. m. (
înv. și
reg.) Proprietar al unei velnițe; persoană care lucrează la o velniță; povarnagiu. —
Velniță +
suf. -
ar.