vegetarian - explicat in DEX

vegetarian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VEGETARIÁN, -Ă, vegetarieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre alimentație, dietă etc.) Care se bazează (numai) pe produse vegetale (și pe lactate). 2. S. m. și f. Adept al vegetarianismului. ◊ (Adjectival) Persoană vegetariană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. végétarien.

vegetarian (Dicționar de neologisme, 1986)
VEGETARIÁN, -Ă adj. (Despre un regim alimentar) Bazat numai pe produse vegetale și lactate. // s.m. și f. Adept al vegetarianismului. [Pron. -ri-an. / < fr. végétarien].

vegetarian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VEGETARIÁN, -Ă I. adj. (despre un regim alimentar) bazat numai pe produse vegetale și lactate. II. s. m. f. cel care practică vegetarianismul. (< fr. végétarien)

vegetarian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vegetarián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. vegetariéni (-ri-eni); adj. f., s. f. vegetariánă, pl. vegetariéne

vegetarian (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vegetarián, -ă s. (d. vegetal). Care mănîncă numaĭ vegetale (saŭ și lapte și ouă, dar nu carne și pește, adică nu ucide ca să mănînce, și nicĭ nu bea vin orĭ spirtoase): vegetarianu e lipsit de ferocitatea carnivoruluĭ. Adj. Fără carne, pește și vin: regim vegetarian.

vegetarian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vegetarian m. cel ce s’abține cu desăvârșire de a mânca carnea animalelor.

vegetarian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VEGETARIÁN, -Ă, vegetarieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre alimentație, dietă etc.) Care se bazează (numai) pe produse vegetale (și pe lactate). 2. S. m. și f. Adept al vegetarianismului. (Adjectival) Persoană vegetariană. [Pr.: -ri-an] — Din fr. végétarien.