vegetare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VEGETÁRE,vegetări, s. f. Faptul de a vegeta. – V. vegeta.
vegetare(Dicționar de neologisme, 1986) VEGETÁREs.f. Faptul de a vegeta. [< vegeta].
vegetare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vegetáre s. f., g.-d. art. vegetắrii; pl. vegetắri
vegetare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VEGETÁRE,vegetări, s. f. Faptul de a vegeta. — V. vegeta.