vector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VECTÓR, vectori, s. m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ◊ (Adjectival)
Rază vectoare. – Din
fr. vecteur.vector (Dicționar de neologisme, 1986)VECTÓR s.m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o direcție și un sens, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. //
adj. Rază vectoare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. // (În forma
vecto-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „linie de forță”, „(referitor la) vector”. [Acc. și
véctor. / < fr.
vecteur, cf. lat.
vector].
vector (Marele dicționar de neologisme, 2000)VECTÓR, -OÁRE I.
s. m. 1. mărime matematică definită prin valoare numerică, direcție, sens și punct de aplicație, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. 2. (biol.) structură genetică capabilă de a se replica autonom în celula-gazdă adecvată. ♦ animal (insectă, rozătoare) care răspândește un parazit, un virus sau bacterii patogene, gazdă temporară; vehicul (2). II. adj. rază ~ oare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. (< fr.
vecteur)
vector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!véctor/vectór s. m.,
pl. véctori/vectórivector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÉCTOR, vectori, s. m. 1. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ◊ (Adjectival) Rază vectoare.
2. (
Med.) Organism care transmite germeni patogeni de la un animal la altul, de la om la om sau de la animale la om. [Accentuat și:
vectór] — Din
fr. vecteur.