vecui - explicat in DEX

vecui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VECUÍ, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. – Veac + suf. -ui.

vecui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vecuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vecuiésc, imperf. 3 sg. vecuiá; conj. prez. 3 să vecuiáscă

vecui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VECUÍ, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. — Veac + suf. -ui.

vecuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vecuì v. a trăi un timp îndelungat: națiile ce vecuiau în aceaș țară BALC. [V. veac].